Izbucnirea unui incendiu, urmată de generarea si raspândirea de fum în interiorul unei cladiri duce adesea la decesul persoanelor blocate în interior, fară a mai aminti pagubele materiale provocate. Se poate crede că majoritatea victimelor unui incendiu mor din cauza expunerii la temperaturi înalte sau a contactului direct cu flăcările. Cu toate acestea, statisticile arată că moartea este provocată, în cele mai multe situaţii, de intoxicarea cu monoxid de carbon şi cu alte produse de combustie. Cei care nu pot fugi din calea incendiului la timp, sunt expuşi la concentraţii mortale de substanţe toxice.
De aceea, în momentul în care se ia în considerare o metodă adecvată pentru protecţia sănătăţii şi vieţii oamenilor în caz de incendiu, se va acorda o atenţie specială principalului factor de risc, şi anume fumul.
Problema securităţii în caz de incendiu este esentială pentru clădiri, mai ales pentru cele cu spaţii largi, deschise, cum ar fi centrele comerciale moderne, hotelurile şi clădirile industriale, datorită înalţimii plafoanelor şi imposibilităţii segmentări maselor de aer care se acumulează în interior. În timpul unui incendiu, se generează o masa importantă de gaze fierbinţi care formează o coloană verticală dreaptă (coloană de fum). În momentul în care stratul superior de gaze fierbinţi atinge plafonul, gazele respective se acumulează şi se răcesc. Densitatea acestora creşte, gazele încep să coboare, saturând în drumul lor toate spaţiile inferioare ale clădirii.
O soluţie reală pentru această acumulare inevitabila de fum generat în timpul incendiului este evacuarea acestuia prin circulaţia naturală a aerului, cu ajutorul unor trape de fum deschise în acoperiş.
În caz de incendiu, un sistem de avertizare (senzori de fum sau de temperatura) transmite un semnal de alarmă care acţionează deschiderea trapelor de fum automate din acoperiş. Această operaţiune permite evacuarea celei mai mari părţi a fumului şi a substanţelor toxice, permiţând în acelaşi timp intrarea unei cantităţi suficiente de aer proaspăt în încaperile unde nu există fum, pentru a asigura condiţii optime de evacuare.
Trape de fum. Scop, funcții de baza și exploatare
Izbucnirea unui incendiu, urmată de generarea si raspândirea de fum în interiorul unei cladiri duce adesea la decesul persoanelor blocate în interior, fară a mai aminti pagubele materiale provocate. Se poate crede că majoritatea victimelor unui incendiu mor din cauza expunerii la temperaturi înalte sau a contactului direct cu flăcările. Cu toate acestea, statisticile arată că moartea este provocată, în cele mai multe situaţii, de intoxicarea cu monoxid de carbon şi cu alte produse de combustie. Cei care nu pot fugi din calea incendiului la timp, sunt expuşi la concentraţii mortale de substanţe toxice.
De aceea, în momentul în care se ia în considerare o metodă adecvată pentru protecţia sănătăţii şi vieţii oamenilor în caz de incendiu, se va acorda o atenţie specială principalului factor de risc, şi anume fumul.
Problema securităţii în caz de incendiu este esentială pentru clădiri, mai ales pentru cele cu spaţii largi, deschise, cum ar fi centrele comerciale moderne, hotelurile şi clădirile industriale, datorită înalţimii plafoanelor şi imposibilităţii segmentări maselor de aer care se acumulează în interior. În timpul unui incendiu, se generează o masa importantă de gaze fierbinţi care formează o coloană verticală dreaptă (coloană de fum). În momentul în care stratul superior de gaze fierbinţi atinge plafonul, gazele respective se acumulează şi se răcesc. Densitatea acestora creşte, gazele încep să coboare, saturând în drumul lor toate spaţiile inferioare ale clădirii.
O soluţie reală pentru această acumulare inevitabila de fum generat în timpul incendiului este evacuarea acestuia prin circulaţia naturală a aerului, cu ajutorul unor trape de fum deschise în acoperiş.
În caz de incendiu, un sistem de avertizare (senzori de fum sau de temperatura) transmite un semnal de alarmă care acţionează deschiderea trapelor de fum automate din acoperiş. Această operaţiune permite evacuarea celei mai mari părţi a fumului şi a substanţelor toxice, permiţând în acelaşi timp intrarea unei cantităţi suficiente de aer proaspăt în încaperile unde nu există fum, pentru a asigura condiţii optime de evacuare.
Izbucnirea unui incendiu, urmată de generarea si raspândirea de fum în interiorul unei cladiri duce adesea la decesul persoanelor blocate în interior, fară a mai aminti pagubele materiale provocate. Se poate crede că majoritatea victimelor unui incendiu mor din cauza expunerii la temperaturi înalte sau a contactului direct cu flăcările. Cu toate acestea, statisticile arată că moartea este provocată, în cele mai multe situaţii, de intoxicarea cu monoxid de carbon şi cu alte produse de combustie. Cei care nu pot fugi din calea incendiului la timp, sunt expuşi la concentraţii mortale de substanţe toxice.
De aceea, în momentul în care se ia în considerare o metodă adecvată pentru protecţia sănătăţii şi vieţii oamenilor în caz de incendiu, se va acorda o atenţie specială principalului factor de risc, şi anume fumul.
Problema securităţii în caz de incendiu este esentială pentru clădiri, mai ales pentru cele cu spaţii largi, deschise, cum ar fi centrele comerciale moderne, hotelurile şi clădirile industriale, datorită înalţimii plafoanelor şi imposibilităţii segmentări maselor de aer care se acumulează în interior. În timpul unui incendiu, se generează o masa importantă de gaze fierbinţi care formează o coloană verticală dreaptă (coloană de fum). În momentul în care stratul superior de gaze fierbinţi atinge plafonul, gazele respective se acumulează şi se răcesc. Densitatea acestora creşte, gazele încep să coboare, saturând în drumul lor toate spaţiile inferioare ale clădirii.
O soluţie reală pentru această acumulare inevitabila de fum generat în timpul incendiului este evacuarea acestuia prin circulaţia naturală a aerului, cu ajutorul unor trape de fum deschise în acoperiş.
În caz de incendiu, un sistem de avertizare (senzori de fum sau de temperatura) transmite un semnal de alarmă care acţionează deschiderea trapelor de fum automate din acoperiş. Această operaţiune permite evacuarea celei mai mari părţi a fumului şi a substanţelor toxice, permiţând în acelaşi timp intrarea unei cantităţi suficiente de aer proaspăt în încaperile unde nu există fum, pentru a asigura condiţii optime de evacuare.